Terorism de cititoare

Sînt egoistă în materie de restaurante şi cicălitoare în materie de cărţi. Nu că ar fi cele mai mari defecte ale mele, dar astea contează aici. Adică n-aş recomanda un restaurant care-mi place cu adevărat, de teamă să nu conving lumea şi să nu se repeadă acolo milioane de fiinţe care să-l transforme dintr-un loc liniştit şi calm într-un loc la modă, aglomerat şi nesuferit ca toate locurile la modă. Parcă poţi să ştii vreodată de unde ies trendurile? Da, ador locurile liniştite şi calme, cu minim de oameni în ele. Mă obosesc oamenii live. Mizantropia asta are şi un inconvenient major, în legătură cu cărţile cel puţin. Socializez atît de puţin (sînt profilul ăla de blogger) încît n-am cu cine să schimb impresii despre cărţi. Aşa că îi terorizez pe the (un)happy few care fac parte din viaţa mea de huhurez. Trei prietene au fost nevoite să ia acasă Clopotul de sticlă al Sylviei Plath, pe care mai că nu li l-am băgat pe gît. Mama deţine de vreo doi ani pe noptieră o carte de Gloria Steinem. Soră-mea a îndurat cu stoicism extazele mele despre Vonnegut şi Vian şamd. A fost acum ceva timp o anchetă în „Cotidianul” pe tema cărţilor care trebuie citite de ăia care vor să ştie pe ce lume sînt. Uite ce i-am dat eu aproape cu forţa unei adolescente nevinovate care suferea de o  slăbiciune incipientă pentru manele:

1. Francoise Sagan, Bonjour tristesse
2. Salinger, De veghe în lanul de secară
3. Sylvia Plath, Clopotul de sticlă (deci patru persoane terorizate)
4. Flaubert, Doamna Bovary
5. Kafka, Amerika
6. Nabokov, Lolita
7. Stendhal, Roşu şi negru (dar asta a fost inutil, nu ştiu de ce nici n-a vrut să audă de ea)
8. Minulescu, o antologie
9. Borges, Ficţiuni
10. o Anthologie de la poesie francaise

Nu ştiu dacă s-a salvat aşa de la manelizare, înclin să cred că nu, dar what the hell, încercarea moarte n-are. I-a plăcut Minulescu.

O să încerc altfel, pe blog, poate aşa o să devin mai suportabilă pentru anturajul meu imediat. Că pentru bloggeri am devenit deja nesuferită probabil.

Cam asta e ideea, o să scriu aici despre cărţi, în principal. Şi despre obiecte mişto (că tot am descoperit săpunul ideal). Şi despre altele. În nici un caz despre restaurante, să nu mă pomenesc că-mi distrugeţi liniştea la masă 🙂