26 martie 2009
Alexandru Vakulovski degeaba e scriitor roman, daca nu e si cetatean roman. Drept pentru care a fost amendat, expulzat si interzis. Adica i s-a interzis sa mai calce pe-aici, prin Romania, doi ani jumate de-acu incolo, nu i s-au interzis cartile. N-a fost cuminte si n-a trecut granita din trei in trei luni, cum il obliga legea. Ceruse cetatenia de acum 4 ani. Acordarea cetateniei n-ar trebui sa fie doar o formalitate intr-un caz ca asta? Depui dovezi ca esti roman, “ei” constata ca esti, iti dau adeverinta respectiva si la revedere, esti cetatean. Nu? Trebuie neaparat sa dai spaga sau ce?
Kilipirim, la sala Dalles, pina duminica seara – tirg de carte, respectiv un fel de librarie mai cu reduceri, cu tarabe/standuri separate pt fiecare editura.
Aici un blog de SMS-uri, de la Vera pentru scriitorii celebri cu care a avut aventuri 
O idee super, mai ca m-as lua dupa ea si-as trimite si eu cite un SMS din cind in cind.
25 martie 2009
Richard Dawkins, Himera credintei in Dumnezeu, trad. Victor Godeanu, Curtea Veche, 2007
Partea proasta e ca spune o groaza de lucruri banale, pe care le-am mai citit/auzit de multe ori si la care nici nu ma mai gindesc de mult. E doar popularizare a unor idei, nu cred ca aduce noutati. Cele mai tari afirmatii ale lui Dawkins par socante doar in perspectiva confruntarilor publice de azi, doar daca te gindesti ca e vorba de un best seller si de o campanie (au mai aparut si alte carti asemanatoare, bine vindute). Altfel, e cam ridicol pina si sa discuti despre evolutionism vs. creationism, despre valoarea consolatoare a religiei si alte subiecte atit de fumate. Nu te bagi intr-o asemenea discutie decit daca esti strins cu usa. Presupun ca Dawkins o fi scris-o cam din acelasi motiv pentru care am citit-o eu: exasperarea in fata amplorii pe care o ia nebunia religioasa.
Constatarea mea la fata locului: m-am plictisit la toate pasajele despre gene si selectie naturala, despre pisica lui Schrodinger si Einstein, am tras de mine sa nu abandonez. Stiti cind m-am inviorat? Cind a ajuns la Biblie E cu totul si cu totul altceva! Povesti, oameni, bizarerii, anecdote, invataturi, intelepciune, personaje, curaj, valori umane, ucideri ritualice, gelozii, sacrificii, nebuni care cred literalmente, savanti care o iau razna, preoti luminati… ooo, sa tot citesti (chiar daca sint si astea fumate). Eroi si ticalosi. De aia n-are nici o sansa stiinta in fata religiei. E grea. Obositoare. Trebuie sa muncesti ca sa intelegi cum functioneaza genunchiul broastei, trebuie sa depui efort, sa-ti mearga creierul, sa urmaresti cu atentie legaturi complicate – si, la final, cu ce te alegi? Ai inteles niste lucruri pe care nu le poti aplica la viata ta cotidiana, nu te-au emotionat cu nimic, nu te-au facut sa te simti important sau bun.
In timp ce povestile, inclusiv cele sfinte, au un impact emotional imediat si sint usor de urmarit. Nu cred ca e cineva care sa fi cascat de plictiseala cind a aflat prima data toata istoria cu I(i)sus. Dar sigur sint multi care au adormit de-a binelea aflind ca, stupoare: E=mc2 Big Bang-ul e complicat si n-are haz. In schimb, o persoana care mestereste… Altruismul explicat prin selectia unor gene speciale e ceva dezamagitor, in timp ce altruismul explicat printr-o rasplata fabuloasa sau prin eroism e inaltator. Si tot asa. Religia iti ofera povestiri emotionante despre oameni, impartindu-i in buni si rai, stiinta iti ofera drept alternativa formule, eprubete, teorii aride, cuvinte complicate. Ih! Dar ar fi bine sa realizam ce ni se intimpla cind ne dezamageste realitatea obositoare si ne fascineaza povestile.
La un moment dat Dawkins zice ca a purtat un tricou pe care scria “Atheists for Jesus”. Da, normal. Si pentru mine Jesus e o figura luminoasa, si eu am plins citind Noul Testament (si nu pentru ca se termina prost! ci pentru ca este, intr-adevar, frumos ce spune, inaltator, profund, adevarat, demn de tinut in inima), si eu l-am visat. Si da, e altceva decit un personaj frumos al unui basm. E un personaj incarcat de proiectiile atitor oameni incit a devenit real. Intr-un fel.
A, exista si ceva oribil in Himera…. Ceva care mi-a intors matele pe dos si cu mare parere de rau va spun si voua: termenul de bright, care ar fi inspirat din gay si ar urma sa devina un echivalent pentru ateu. Doamne fereste! N-am nimic cu homosexualii si cu cultura gay, in nici un caz. Dar mai bine ma las trasa pe roata decit sa particip vreodata la vreo Bright Parade! Dintr-un milion de motive.
Aici o prezentare a cartii, pe wikipedia, m-am bucurat ca exista si nu mai trebuie sa intru eu in amanunte. Si cu asta, gata, sa zicem ca am participat oarecum la Anul Darwin. Au trecut 200 de ani de cind s-a nascut. N-are cum sa fie un personaj de talia lui Isus, dar e un erou. Unul adevarat.
24 martie 2009
Richard Dawkins, Himera credintei in Dumnezeu, trad. Victor Godeanu, Curtea Veche, 2007
Am terminat-o. Am aceleasi convingeri ca Dawkins, in unele privinte. In altele nu. El sustine ca fara religie lumea ar fi mai buna. Eu nu pot sa fiu sigura de asta. Nu pot sa fac astfel de predictii despre viitor. Sint sanse sa fie asa. Dar sint sanse ca religia sa fie doar aparent cauza relelor de care Dawkins ar vrea sa scapam. As inclina sa cred ca adevarata cauza e undeva in alta parte, in natura omului. Cel putin atit ma duce pe mine mintea mea proprie si personala. Deci nu stiu.
Mi se pare de dorit, totusi, sa descoperim adevarul. Adica sa aflam daca religia e sau nu cauza asta. O lume fara religie ne-ar ajuta sa aflam raspunsul. Cred ca merita, cu virf si indesat. Care e riscul? Sa aflam raspunsul contrar, evident. Respectiv ca o lume fara religie ar fi mai rea. Oops, am uitat sa precizez ce e bine si ce e rau 
Aici e problema. Dintotdeauna.
Dawkins sustine un lucru intr-atit de evident incit te lasa mut: nu, nu ne luam principiile morale din cartile sfinte, de la biserica sau moschee. Nu mai facem asta de muuuuuuult. Nu mai este interzis sa rivnesti la femeia aproapelui – de altfel, aproapele nu mai “are” o femeie. Nu mai acceptam ca e OK sa omorim, intr-un razboi, copiii ai caror parinti ne sint dusmani. Ne ingrozeste ideea ca am putea condamna la moarte pe cineva pentru ca in capul lui se petrec lucruri care nu ne plac. Nu mai consideram ca un copil e dator sa-si respecte parintii indiferent cum ar fi parintii lui etc.
Niste prieteni care se considera crestini ortodocsi s-au casatorit de curind. Au fost revoltati de atitudinea preotului la spovedania de dinainte. Popa zicea ca nu-i poate dezlega de pacatul ca au trait impreuna si nu-i poate cununa daca nu fac nu stiu ce timp de nu stiu citi ani, ca sa li se ierte pacatul. Marea majoritate a celor care citesc acest blog, presupun, nu-si pastreaza virginitatea pina la casatorie (de fapt, a ajuns aici vreodata cineva care sa se pastreze asa?). Nu numai ca nu fac asta, dar nici nu le trece prin cap s-o faca. Si totusi, se declara crestini ortodocsi si sint revoltati ca popa e obtuz. Acuma, s-avem pardon, contradictia nu e in capul popii Si, din cite stiu eu, ca sa fii crestin ortodox trebuie sa sustii fara indoieli lista din “Crezul“. Citi dintre cei care se considera, in capul lor, ortodocsi, n-au indoieli asupra nici unuia dintre punctele de pe lista?
Pe de o parte, un credincios care respecta toate indicatiile conducatorilor lui religiosi e considerat habotnic. Pe de alta parte, un “credincios” care are indoieli sau chiar certitudini contrare celor ale religiei sale, e considerat perfect in regula. Asta e o nebunie! Asa ceva nu poate fi acceptat nici cu ratiunea, nici cu inima, nici cu antena speciala pentru divinitate! Nu pot sa inteleg ce fel de credincios e cel care de fapt nu crede. Nu pot sa inteleg de ce moderatii il cred nebun pe habotnic. Cum sa fii crestin ortodox, omule, daca tu practici sexul inainte de casatorie fara nici o emotie? Cum sa fii ortodox daca ortodocsii cred in obligativitatea rugaciunii zilnice si tu nu practici rugaciunea decit la ocazii speciale? Vrei sa te cred ortodox cind tu nu treci niciodata pe la biserica, nu faci ce zic popii, nu te rogi si nu te inchini, te gindesti ca poate nu exista rai? Mai frate, ai niste pretentii de ma doare mintea! Am o stire pentru tine: nu, nu esti crestin ortodox. Esti, din punctul de vedere al ortodoxiei, un eretic. Si mai am o stire: nu, nu vrei ca propriii tai copii sa invete la scoala ca esti un eretic. Poate nu-ti dai seama, de aia zic
Daca de fapt crezi ca trebuie sa existe o forta supranaturala, acolo, pe undeva, ca nu se poate sa nu fie ceva… dar ca n-a inviat nimeni niciodata (sau te indoiesti serios) si ca forta aceea supranaturala oricum nu se intereseaza de soarta ta, ei bine, nu esti crestin absolut deloc. Deloc. Nu esti nici ateu, dar nici crestin. Pur si simplu nu ai nici o religie. Chiar crezi ca lumea formata din oameni ca tine ar fi o lume mai rea? Chiar crezi ca e periculos pentru un om cu patru clase sa gindeasca si el ca tine? Chiar crezi ca analfabetul de aia nu fura, cind nu fura, ca se teme de Dumnezeu? Da’ politia ce-are?
Am vazut la comentariile de pina acum tot felul de presupuneri despre ce face Dawkins in cartea asta. Mai jos, citeva precizari despre ce nu face:
1. Nu indeamna la nici o actiune impotriva unei persoane care crede in Dumnezeu.
2. Nu afirma ca cei care cred in Dumnezeu au un IQ mai mic decit cei care nu cred. Spune ca Dumnezeul in care cred Einstein &co e cu totul altceva decit Dumnezeul in care crede un atentator sinucigas sau un iconolatru. Ca persoanele inteligente cred in alt Dumnezeu decit persoanele dezavantajate din punct de vedere intelectual. E vorba de Dumnezei cu puteri si intentii diferite, foarte pe scurt si foarte concret.
3. Nu il deranjeaza cu nimic faptul ca unii oameni numesc “Dumnezeu” acea parte a realitatii pe care nu o intelegem cu mintea noastra limitata, care ne fascineaza si/sau ne face sa ne simtim coplesiti, umili, recunoscatori etc.
4. Nu spune ca evolutionismul pornit de la Darwin e batut in cuie si e interzis sa te indoiesti de el. Dimpotriva, spune ca e nociv sa crezi ceva doar pentru ca asa ti s-a spus ca trebuie, ca e bine sau ca e folositor.
5. Nu neaga importanta culturala a religiei. Dimpotriva, e socat de incultura religioasa a unor contemporani, indiferent de credintele lor personale.
PS Cartea ar fi destul de usor de “recenzat” (apropo, traducerea e nasoala si sint sigura ca n-a existat redactor), dar nu asta vreau sa fac. Doar sa vorbesc despre niste chestii pornind de acolo. Probabil ca miine o sa mai postez ceva pe acelasi subiect si gata. Azi am incercat sa ma adresez persoanelor care nu frecventeaza biserica (sau macar nu-si fac cruce in autobuz) si care ar avea bunul simt sa nu-mi spuna ca stiu ele mai bine decit mine de ce si cum am ajuns eu sa gindesc ce gindesc.
23 martie 2009
Ca sa nu ziceti ca schimb subiectul, nu scriu despre alte carti (mai citesc si literatura intre timp) pina nu termin cu Dawkins. Un citat despre cultele cargou din Melanezia si Noua Guinee:
“Modelul general este acelasi pentru toate cultele cargou, de la cele mai timpurii, din secolul nouasprezece si pina la cele mai vestite, dezvoltate in urma celui de al Doilea Razboi Mondial. Se pare ca, de fiecare data, insularii au fost dati peste cap de minunatele obiecte aflate in posesia imigrantilor albi veniti pe insulele lor, inclusiv administratorii, soldatii si misionarii. Se pare ca ei au fost victimele celei de a treia legi a lui Arthur C. Clarke, pe care am citat-o in capitolul al doilea, “Nici o tehnologie indeajuns de avansata nu se deosebeste de magie”.
Insularii au observat faptul ca albii care se bucurau de posesia acestor minunatii nu le faceau niciodata ei insisi. Atunci cind acestea aveau nevoie de reparatii, ei le trimiteau in alta parte, si apareau altele noi, ca “incarcatura” pe vase, sau, mai tirziu, avioane. Nici un alb nu putea fi vazut facind sau reparind nimic, ei nefiind vazuti, intr-adevar, ca facind nimic ce ar fi putut fi considerat drept o munca utila (statul la birou rasfoind hirtii fiind, in mod evident, un fel de practica religioasa). Este, atunci, evident faptul ca “cargourile” trebuie sa aiba o origine supranaturala.
[...]
Un foarte cunoscut cult de pe insula Tanna din Noile Hebride (cunoscute din 1980 sub numele de Vanuatu) exista si in prezent. El este centrat pe o figura mesianica numita John Frum. Referintele la John Frum din documentele oficiale guvernamentale merg pina in 1940, insa, chiar si la un mit atit de recent precum acesta, nu se stie exact daca el a existat ca persoana reala sau nu. O legenda il descrie ca pe un om de statura mica, cu o voce ascutita si par decolorat, purtind o haina cu nasturi sclipitori. El a facut niste profetii ciudate, si s-a facut remarcat indreptind oamenii impotriva misionarilor. In cele din urma, dupa ce a promis ca va reveni triumfator si va aduce cu sine un cargou plin de minunatii, s-a intors la stramosii lui. Viziunea sa apocaliptica include “un mare cataclism; muntii se vor prabusi iar vaile se vor umple; cei batrini isi vor recapata tineretea iar boala va disparea; albii vor fi alungati de pe insula, si nu se vor mai intoarce niciodata; iar cargourile vor sosi in mare numar, astfel incit fiecare va avea atit de mult cit si-a dorit”.
Lucrul cel mai ingrijorator pentru guvernamint, John Frum a profetit ca, la a doua sa venire, va aduce o moneda noua, imprimata cu imaginea unui cocotier. De aceea, oamenii trebuie sa scape de toti banii oamenilor albi. Acest lucru a dus, in 1941, la o frenezie a cumparaturilor – oamenii au incetat sa mai lucreze, economia insulei avind de suferit in mod serios. Administratia coloniala i-a arestat pe instigatori, dar nimic nu a putut suprima cultul, bisericile si scolile misionare fiind parasite.”
(Richard Dawkins, Himera credintei in Dumnezeu, trad. Victor Godeanu, Curtea Veche – p. 210-212.)
19 martie 2009
O sa mai dureze pina mai termin vreo carte. Deocamdata, doua rinduri apropo de Himera credintei in Dumnezeu, Richard Dawkins.
Merge greu pentru ca nu sint in target si uneori ma plictiseste. Am parerea mea, aceeasi ca a lui Dawkins, n-am nevoie sa ma mai convinga. Iar cartea contine tot felul de argumente si contraargumente in legatura cu existenta sau non-existenta entitatii din titlu. Cum de a ajuns best-seller? Toti avem cite o parere in privinta asta, nu? Sint atit de multi oameni care asteapta sa fie convinsi, fie intr-o directie, fie in cealalta? Agnosticii, de exemplu, vor fi sperat oare sa gaseasca aici acel ceva hotaritor? Credinciosii ce vor fi asteptat? Ateii de ce o citesc?
In fond, cei care nu cred in OZN-uri ar citi o carte contra OZN-urilor? Eu nu, nu mi-as pierde timpul cu explicatii in legatura cu farfuriile zburatoare. Sau cu ingerii Probabil ca adevaratul motiv de interes nu e Dumnezeu, ci religia. Religia exista cu certitudine si nu-ti poate fi indiferenta. E strins legata de politica. E strins legata de educatie. De ceremonii la ocazii speciale si de mici alegeri cotidiene.Daca esti ateu, ti-ar prinde bine sa stii cum te poti apara de cei care cred ca ateii sint niste ticalosi sau niste barbari.
“De ce, oare, acceptam imediat ideea ca singurul lucru pe care trebuie sa-l faci, daca vrei sa-l multumesti pe Dumnezeu, este sa crezi in el? Ce are credinta atit de special? Nu este la fel de posibil ca Dumnezeu sa rasplateasca bunatatea, sau generozitatea, sau modestia? Sau sinceritatea?”
Citatul e destul de reprezentativ pentru tonul cartii. Cred ca nu se adreseaza ateilor, de asta spuneam ca nu sint in target. Si totusi, probabil ca e citita mai ales de sceptici-agnostici-atei. Desi pare o incercare de comunicare cu ceilalti.
Cartea e asta de aici. Sint curioasa daca ati citi-o si, mai ales, de ce. Sint curioasa si daca credeti ca sint o barbara, eu personal
17 martie 2009
Tanguy Viel, Perfectiunea absoluta a crimei, trad. Ana Scalcau, Bastion, 2008
Ma interesa din doua motive: e oarecum (parodie de?) roman politist (de unde m-am captusit cu interesul asta vag? habar n-am!) si e un autor pe care-l retinusem din Ultimele zile ale literaturii (un francez de la Minuit). Din aceste motive l-am mai inceput de vreo doua ori. Acum a intervenit al treilea: am un milion de carti incepute, de nu stiu cind, macar pe una trebuie s-o termin ca sa sparg cercul. Ghici? E cea mai scurta din milionul respectiv
S-au adunat si citeva coincidente simpatice.Exact cind l-am trecut pe lista autorilor francezi care ma interesau s-a nimerit sa apara traducerea asta, la o editura despre care n-as fi stiut nimic daca nu mi-ar fi zis hnu. Nu-mi aduc aminte nici sa ma-mpusti ce m-o fi atras in Ultimele zile… in legatura cu autorul, dar acum, cautind pe google, am gasit articolul asta si mi-e foarte clar ca-mi place la ne-bu-ni-e cum il cheama pe om: Tanguy Viel. Oare de ce zice Matei ca acum 200 de ani nu se putea imagina un scriitor francez cu numele asta? Il cred pe Matei, normal, doar ca nu inteleg. (Edit: citit eu aiurea, zicea ca acum e greu de imaginat ca pe un contemporan il cheama asa; corect, inteleg.) Tanguy Viel… suna de nu se poate. Alta coincidenta e tocmai motivul pentru care l-am terminat: l-am gasit si pe un blog american (“It got me through a reading slump”). Inca una: un articol din numarul curent “Observator cultural”, despre alt roman al lui Viel. Cred ca a fost o chestie astrala, eram predestinata sa citesc acum exact cartea asta
Care carte e… intr-un fel. De pe acelasi blog american: “I would read another of these little confections. It’s stylish, slick, and short.” Regret doar ca stilul asta e aplicat la o poveste politista – chiar ma lasa rece crimele si loviturile la un cazinou, poate la fel de rece ca romanele cu tarani. N-am, pur si simplu nu am nici un fel de saminta de interes pentru asa ceva, n-am ce sa cultiv in mine. Ironia e ca am vazut citeva review-uri in engleza si sint vreo doua care se declara dezamagite ca tonul nu e cel corect pentru un policier. Mie tonul mi se pare perfect, povestea mi se pare neatragatoare! Depinde drept ce iei cartea: roman de gen sau roman. Eu il iau drept roman de la Minuit, evident. Daca tragedia flegmatica de aici era a unor functionari/scriitori/mineri era perfect pentru mine. Numai sa nu fie hoti si vardisti. Poate o fi scris Tan-guy Vi-el (mmm) si vreun roman fara crime, atunci s-ar putea sa fiu incintata. Vai, altul e cu cinema… Da’ ce-am azi, frate? Nimica nu-mi convine, nici o tema si nici un subiect nu ma atrage… Desi Tanguy ar trebui sa-mi placa, dupa cum scrie – si-mi si place, de fapt. Lasa ca mai citesc io si altceva de el si mai vad.
Cea mai misto chestie care se intimpla in Perfectiunea absoluta a crimei: facea parte din planul gangsterului sa piarda repede 60.000 de franci la ruleta, ceea ce s-a si intimplat, numai ca la reconstituirea cu politai nu, deoarece cistiga o suma enorma
O sa va placa finalul, cred, daca va plac scenele cu impuscaturi printre ruine, cu o ridicare din umeri la adresa Destinului. Nici eu n-am inteles ce-a vrut Destinul de la mine de m-a pus s-o citesc. Poate o sa inteleg mai tirziu Oricum, zau ca e “stylish, slick, and short.”
14 martie 2009
40 de oameni au participat la concurs. Whisperz7, Spadez, Manu – vor primi cite un Firmin. Aventurile unei vieti subterane. Am trimis adresele lor de e-mail la editura si cineva de acolo o sa le scrie. Sper sa le placa romanul.
Nu stiu daca sa ma bucur ca v-a interesat cartea sau sa-mi para rau ca a trebuit sa trag la sorti… Si-si.
13 martie 2009
1. Un video cu Nicolae Manolescu vorbind despre literatura online si despre bloguri. (Mai sint vreo doua clipuri, dar numai pe asta am apucat sa-l vad, deocamdata.) “Nu poti sa scrii fara sa vrei sa fii comentat.” Si inca o chestie foarte sweet – “M-am simtit cumva exclus”. Aaa, vai, dar, domnule Manolescu, se poaa-te? Nu cred ca sint bloggerii chiar asa un club exclusivist, vi se pare.
2. Multumesc frumos juriului pentru premiul de ieri la RoBlogFest. Acum doi ani am fost pe locul 2 la “blog cultural”, anul trecut pe locul 3, iar anul asta m-am intors pe 2. Intre Bookblog si TownPortal-carti. In blogroll-ul meu Town Portal era trecut “zoom si colaboratorii”, am schimbat acum (adaugat ceva si la “Scriitori romani pe net”, blogul lui Dan Mircea Cipariu). Am avut gura aurita anul trecut cind ziceam ca Bookblog o sa organizeze lecturi publice – au facut citeva (cu Cezar Paul-Badescu, Ion Manolescu si Ion Barbu); le doresc sa mai faca si le tin pumnii sa iasa bine.
3. Daca vreti, puteti sa va mai inscrieti la concursul pentru Firmin pina diseara la miezul noptii – miine anunt cistigatorii. N-am mai citit nimica, asta-i tot pe ziua de azi.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)