Un bou ca toti boii

Sergio Pitol, Imblinzirea divinei egrete, trad. Mona Tepeneag, Art, 2008

Ar putea fi un raspuns la o leapsa de la dreamingjewel, care intreba: “ai citit vreo carte care sa aiba un asemenea impact asupra ta incat sa iti dea peste cap perceptia asupra realitatii? Nu sa iti schimbe ideile, nu sa iti revolutioneze gandirea, ci sa te faca, pentru un moment, sa nu mai stii pe ce lume esti, la propriu?”. Numai ca un raspuns pe invers 😀 Adica realitatea era cit pe ce sa-mi schimbe perceptia asupra cartii :)))))))))))))))))) Asa ca n-o sa fac decit un rapid rezumat, o sa intelegeti de ce.

Un scriitor batrin isi face niste note pentru un nou roman. Printre altele, va folosi un personaj real drept punct de plecare pentru personajul fictiv: – “Cu “Brozas” nu exista nici o posibilitate de a nuanta lucrurile. Imposibil sa ajungi cu el la subtilitati sau sa-i trezesti interesul pentru lucruri mai delicate. Un bou ca toti boii! Bou a ramas toata viata, dar a devenit solemn si emfatic si, ca atare, mai greu de suportat.”

Boul respectiv devine personajul Dante C. de la Estrella, un caraghios care linguseste pe oricine crede ca ii poate da ceva, bani, cadouri si, mai ales, atentie. Intr-o zi, are impresia ca a primit o invitatie la o calatorie. La Istanbul. Impreuna cu un tinar cultivat si cu sora lui. Li se baga oamenilor pe git si insista sa i se plateasca toate cheltuielile. Mai mult, insista sa ia parte la conversatiile lor, sa fie bagat in seama.

Ajung la Istanbul. Tinerii pe care ii paraziteaza venisera s-o cunoasca pe autoarea unor scrieri care ii interesau foarte tare. Boul e din ce in ce mai enervat ca discutiile celor doi se invirteau atita in jurul misterioasei autoare, in loc sa fie vorba despre el. Nu intelege absolut nimic din discutiile respective – dar intervine, evident. Intervine si dupa aceea, cind ajunge sa-si impuna prezenta si autoarei in cauza. Se face misto de el, se supara. Se face misto si mai crunt, are impresia ca e laudat 😀 Incepe sa se gudure. Oamenii il trimit la plimbare, e socat. Emfatic si solemn ca orice bou, e si mai socat atunci cind i se pare ca limbajul celorlalti e inacceptabil, prea vulgar, cind i se pare ca ei interpreteaza aiurea opera unui monstru sacru al literaturii sau ca se coboara la subiecte minore, daca nu de-a binelea scandaloase. Enervarea lui atinge paroxismul cind pricepe, finalmente, ca e tratat drept ceea ce este – un bou. Ce face un bou cind e ignorat? Fireste, isi jura in barba ca o sa se razbune.

Vrea s-o demaste pe autoarea care le placea tinerilor, vrea sa arate tuturor ca ea e proasta si el e destept. Cum? In caraghioslicul lui, isi inchipuie ca are vocatie de polemist: “Am fost cititorul ei cel mai constiincios, asta e adevarat, dar si cel mai exigent. Si, ca sa vorbim pe sleau, am devenit judecatorul ei cel mai necrutator, un adevarat bici. Am demonstrat cu multa inteligenta, bazindu-ma pe un bogat si erudit aparat critic, ca atit ea, cit si tot ceea ce a produs ea nu sint decit frauda de la un capat la altul.” Ani intregi “publica” prin ziare de provincie (la rubrica scrisori de la cititori) tot felul de “articole”, pe care apoi le trimite autoarei respective. Faptul ca nu primeste niciodata nici un raspuns il face sa creada ca a cistigat “razboiul”.

Ei bine, toata povestea asta e obsesia vietii lui Dante. Si e ceea ce spune ori de cite ori reuseste sa se strecoare in casa unor oameni carora putin le pasa, de el sau de povestea vietii lui. E tolerat pentru ca stirneste pina si risul copiilor. Povesteste, face spume, gesticuleaza in legea lui, lesina, e pe punctul sa faca apoplexie – in cele din urma nu pateste nimic grav, pur si simplu se caca pe el, literalmente. Asta e viata lui, sa patrunda neinvitat in casele oamenilor, sa incerce disperat sa le capteze atentia si sa faca in pantaloni. Cacatul e figura centrala a cartii, care e absolut bestiala, dar, v-am spus de la inceput, realitatea e atit de izbitor de asemanatoare cu fictiunea incit… imposibil sa ma concentrez sa scriu altfel despre cel mai halucinant roman pe care l-am citit anul asta :))))))))))))))))))) (Hint: premiul Cervantes, cel mai important premiu in literatura de limba spaniola.)

Citate bonus:

“Povestitorul parea ca se trezeste din transa. Se uita cu uimire la ceilalti, ca un copil ratacit care-si cauta drumul ca sa iasa din padure. Nimeni nu parea sa-i perceapa apelul secret, cu totii fiind absorbiti de ocupatiile lor. […] Cu alte cuvinte, isi daduse osteneala degeaba si marfa lui nu interesa pe nimeni. Vorbise in pustiu? Dintr-odata, avu chef sa urle la ei. […] Drept cine se luau? Din ce rasa superioara se credeau?”

“La urma urmelor, eram sau nu si eu o fiinta umana? Va rog sa ma credeti ca nu voiam altceva decit sa ies din umbra in care ma lasasera si unde, de ce sa nu recunosc, simteam ca ma sufoc. Sa arat lumii ca Dante de la Estrella exista, chiar daca cele doua dive nu dadeau doi bani pe el.”

La un moment dat, o asalteaza cu tot felul de intrebari stupide pe femeia care nu-l baga in seama. Ea ii raspunde: “Cuvintul meu nu ti-e de ajuns? Vrei sa stii prea multe. […] Nu cumva vrei sa ma cac in fata dumitale?”

10 comentarii la „Un bou ca toti boii”

  1. Am ris de mi-am speriat pisica, si inca mai rid (ma considera, de pe covor, cu o privire clinica). E intr-adevar halucinant! Cred ca n-am mai intilnit niciodata un personaj real care sa copie atit de fidel un personaj de roman.

    Imi propusesem mai de mult sa citesc din Pitol (l-am pus pe o lista de lecturi extrasa din Bartleby y Compania), am inceput o carte dar nu m-a convins, o sa caut Imblinzirea…, pare minunata.

  2. :)) Cati de-astia nu intalnesti zilnic! Si gandeste-te, asta macar starnea rasul si-l puteau ignora. Ce te faci cu aia care iti intorc stomacul pe dos si totusi trebuie sa “colaborezi” cu ei?
    Ma cam enerveaza doar ca, desi iti inteleg entuziasmul cu care ai scris, mi-ai dezvaluit cam toata cartea. Ufffff, nu mai are niciun farmec s-o citesc.

  3. @ alexandru – da, e dementiala, cred ca poti s-o iei cu incredere. eu vreau orice altceva de pitol acum. salutari pisicii tale 🙂

    @ pobby – nu, nici vorba sa fi dezvaluit toata cartea, au ramas cele mai tari chestii pe dinafara 🙂

  4. Mie îmi aminteşte de o anumită persoană de pe Internet care pare să aibă o oareşcare fixaţie legată de tine.

    Altminteri, îşi doresc la mulţi ani şi un 2009 atât de mişto încât să îl invidiezi şi tu dacă n-ar fi al tău!

  5. @ dragos c – pai am zis ca am lasat chestiile cele mai tari pe dinafara. si nu se poate caracterizare de personaj la karapetiz, deoarece n-avem date, povestitorul nu e creditabil apsolut deloc

Comentariile sunt închise.