Aproximativ trei ani

Fara citeva saptamini. Atit a durat blogul asta. L-as mai fi tinut inca vreo zece-douazeci de ani, probabil, ca-mi placea. Dar nu e chiar asa de usor sa tii un blog despre carti. Iriti, enervezi, stirnesti ura si pofte de razbunare, ti se declara razboi (nu glumesc, acesta e cuvintul, repetat si pe messenger si pe mail de unul dintre oamenii care ma citesc!). Hartuiala, jigniri, amenintari, calomnii. Asa functioneaza unii, stiu. Si n-am ce sa fac, nu pot sa ma apuc sa ma lupt cu unul si cu altul, sa atac la rindul meu – nu pentru asta sint facuta si nu cu asta vreau sa-mi ocup timpul. Vreau carti frumoase si oameni decenti in viata mea.

Stiu cum se termina cam toate povestile cu personaje care vor atit de putin si atit de mult in acelasi timp. Asa cum se termina si povestea blogului meu. Cu lehamite.

Nu ma mai pot concentra, imi pare rau. Acum nu mai pot nici sa citesc (mai am trei pagini din Firmin – chiar e foarte misto, apropo!).

Pentru ultima data va spun: pe scurt, nu sint nici una dintre persoanele despre care s-a birfit pe net sau altundeva in legatura cu mine. Tot ce am scris aici despre umila mea persoana e adevarat. Nu pot sa ma repet la nesfirsit, e din cale-afara de plicticos. Imi cer scuze de la toti cei pe care-i dezamagesc, dar m-am saturat de ticalosi, mi-au stricat cheful sa scriu despre carti si despre autorii lor.

So it goes, vorba lui Vonnegut (si nu, nu sint nevasta-sa :)))))))))))))))).

110 comentarii la „Aproximativ trei ani”

  1. si mie mi-ar parea rau sa inchizi blogul. daca te supara niste n-am cuvinte, rusine sa le fie, baneaza-i si gata. mai bine iei o pauza lunga si mai incolo, vezi tu cand, poate mai scrii daca iti vine cheful. ca noi o sa avem rabdare sa te asteptam.

    si unde mai pui ca sunt asa multi care vor sa continuie sa citeasca ce scrii, iar cei care fac scandal sunt totusi atat de putini.

  2. Tara arde si baba se piaptana… zici ca s-a retras din fata tastelor un mare filosof in viata.

    A primit si Nobelul pentru blogul asta de o plangeti atata?

    vai vai, ce pacat. De acum incolo nu se vor mai scrie carti deoarece nu va mai avea cine sa le terorizeze.

    LOL

  3. intreb si eu, ca hnu: e vreun lucru pe care il putem face ca sa te razgandesti? batem, asasinam, sfartecam pe cine vrei tu 😈 te rugam frumos un singur lucru: nu ne parasi.

  4. In viata, draga Luciat ( si nu in carti) nu e bine sa te superi “ardeleneste”, adica iremediabil…
    als nu a facut altceva decat sa te tachineze ( e o slabiciune a lui, pasabila, un reflex ludic-provocator )
    Pana la urma cred ca intre voi s-a inserat un malentendu
    Te asigur ca – dincolo de lumea virtuala – este un interlocutor fascinant si agreabil, stiutor de carte ( si in ciuda aparentelor un tip sensibil si altruist…desi niciodata n-ar recunoaste asta)
    Cat priveste ura manifesta si gratuita a unora ( in care intra si efortul stupid al “deconspirarii) ocoleste-o cu aceeasi eleganta cu care scrii despre carti…ia-o – la limita – drept o dovada a galonarii de care se bucura blogul tau…
    Dumneata stii bine ca esti iubita si pretuita de cine conteaza ( si de cine nu conteaza, bunaoara de mine -;) si ca refuzand sa mai scrii vei mai otravi putin – si asa destul de otravita – lume literara…
    Problema ( inclusiv cu bunul si dragul “Mirciulica” -; ) e ca si tu si dumnealui ( care, inca, n-a abandonat gandul pribegiei) nu intelegeti ca nu mai apartineti de mult voua-insiva, si ca, implicit, nu mai puteti lua decizii de capul vostru parasindu-ne ca pe niste bastarzi -;
    Unde se vor duce, draga Luciat, diminetile albastre ale fetelor uratzele si interiorizate care viseaza sa scrie literatura si care isi adapau de aici setea si sanatatea determinarii? -;
    Ce se va alege de voyeurismul nostru de cititori bolnavi care isi preluau de la dumneata serotonina lecturii ? – 😉
    Plus ca nici tu – fii sincera- n-ai sa poti sta mult timp fara carti ( cafea si tutun) si fara deprinderea asta , indelung exersata, de povestas a-l povestasilor…

  5. Nu este o hotarare inteleapta.E chiar un pic de lasitate in ea daca astea sunt motivele reale ale inchiderii blogului.Te poti razgandi pentru ca razgandirea este mai dificila acum decat perseverarea in greseala

  6. eu imi amintesc prima ta insemnare pe weblog si bucuria noastra ca a mai aparut o nebuna ca noi. acu eu as intelege daca ai inchide blogul din plictiseala, na, i se ia omului daca mananca numai ciocolata 3 ani, dar sa il inchizi ca nu stiu ce rima internautica sau reala nu doarme de grija ta, parca nu se face.

    in fine, vezi tu. fa-ti altu si mai si, vorba cantecelului.

  7. @Luciat
    Ce mare, mare pacat! Ca majoritatea celor de pe acest blog imi facusem si eu un obicei zilnic din a te citi. Pur si simplu o sa-mi lipseasca teribil provocarea inteligenta, intre discurs subiectiv si onestitatea “cititorului universal”. Intr-un fel, asta ai facut. Da, se poate citi inteligent, cu umor, cu patos, cu lehamite de clisee.
    Eu iti multumesc pentru tot. Tare as vrea sa te razgindesti, ca ma copleseste egoismul, dar iti respect decizia. Bafta in toate, bre.

  8. Daaa, Si eu te bat. Clar. Tot din motive egoiste.
    Si dupa ce te bat zdravan, iti multumesc. La fel de zdravan. Jos palaria. Nici nu stii cate vieti au influentat comentariile tale, cati oameni ai facut sa cumpere o carte in loc de…orice altceva. Nici nu stii cati bani m-ai facut sa cheltui 😆
    Nu vreau sa dau un aer trist acestui comentariu, n-as fi eu. Numai ca uneori asa ma incearca o lehamite…Intotdeauna se gaseste cineva sa calce in picioare lucrurile frumoase. Iar noi le dam voie (asta chiar ma scoate din draci). Dar e un blog personal. Iar pe tine te-am perceput ca pe un om frumos. Si daca asta trebuie sa faci ca sa-ti pastrezi frumusetea sufleteasca nepangarita, atunci fa-o. Ce poti sa-i urezi teroristei cand ea spune ca…pleaca? Multe carti frumoase. Si liniste.

  9. vorba cuiva de mai sus, a fost misto timp de aproape 3 ani – pentru mine sigur a fost, in general. dar nu se mai poate, chiar nu. in ultima vreme m-am ferit si sa comentez pe bloguri care-mi placeau, ca sa nu alimentez conflicte si ca sa nu vad oameni misto injurati doar din cauza mea. si nu dramatizez cu nimic, o spun rece si clar.

    multumesc mult de tot pentru sustinere, si pentru comentarii, si pentru mailuri – sint mai mult decit emotionata! am avut parte si de simpatie si de intelegere, peste cit puteam spera la inceputul blogului, a fost extraordinar pentru mine si ma bucur mult ca a fost blogul asta in viata mea! a insemnat enorm.

    ce sa mai zic? don’t worry about me, aveti grija de voi! 🙂 eu n-am nici o problema, serios. putea sa nu-mi treaca prin cap sa tin un blog, oricum, si n-as fi stiut niciodata o gramada de lucruri despre mine, despre altii, despre multe carti pe care le-am citit datorita voua

    multumesc – din toata inima

Comentariile sunt închise.